Daniela Iliescu

La Skydeck 88 – cea mai inalta cladire din Melbourne ajungi usor, cotind pe cateva stradute din apropierea raului Yarra care strabate orasul si lasa loc de plimbare turistilor ce vor sa admire privelistea Melbourne-ului din vaporasele acostate din loc in loc. Liftul care te duce in varful cladirii urca lin cele 88 de etaje in 10 secunde – de necrezut Odata ajuns in varf, cu nerabdarea si curiozitatea  turistului care abia asteapta sa vada ce priveliste ii rezerva asemenea inaltimi, iti doresti ca minutele sa treaca cat mai incet, iar camera foto sa declanseze la fiecare imagine ce ti se intipareste pe retina, la fiecare emotie resimtita.

Ajuns acolo privesti cu nesat in zare, incercand sa cuprinzi dintr-o singura privire freamatul orasului, circulatia frenetica si vanzoleala trecatorilor. O lume intreaga se afla la picioarele tale: cladirile inalte iti par acum mici pitici raspanditi in intregul oras, corabiile si vaporasele ce pleaca pe mare ori stau ancorate in golf sunt parca niste origami, iar masinile si camioanele ce strabat orasul par desprinse dintr-un joc de indemanare pentru copii.  De sus, incercam sa recunosc  locurile pe care deja le vizitasem, dar si pe cele in care inca nu ajunsesem inca.  O senzatie uimitoare!

Cand am aflat ca voi ajunge sa vizitez Melbourne primul meu gand firesc a fost: wow, chiar am sa ajung la antipozi? In tara cangurilor?    Asadar aveam sa vad al doilea mare oras din Australia. Fiind capitala statului Victoria, trebuia sa fie la fel de impresionant pe cat citisem! Dar despre arhitectura victoriana si cea contemporana, dspre vasta retea de tramvai, parcurile si gradinile in stil victorian, curand…  Cel mai util trebuie sa recunosc ca mi-a fost  ghidul turistic. Am inceput sa imi planific punct cu punct locurile in care voiam sa ajung, bifand pe rand ceea ce mi se parea important, interesant, atractiv.

Apoi a venit si ziua plecarii: un zbor luuung de 30 de ore, cu doua escale de cate doua ore si jumatate la Londra si la Hong Kong. Un zbor in care am reusit sa adorm o jumatate de ora! In rest: curiozitate, emotii, oboseala, diferenta de fus orar, zgomot, vanzoleala, ora mesei, etc.  Am plecat in plina luna de vara din Romania (iulie) si am ajuns in Australia in iarna. Nu, la Melbourne nu era zapada! Iarna australiana imbracase vestmintele unei toamne tarzii de pe la noi: frig dimineata si seara, ploaie din cand in cand, insa la pranz un soare auriu si o adiere de vant placuta iti gadila tamplele. 

Am ajuns in Melbourne la o ora tarzie in noapte, ne-am cazat si timp de 12 ore am intrat in lumea viselor. Apoi, cu ochii inca mijiti de somn si ora de pranz melbournian, am luat-o agale prin oras: mai intai cu tramvaiul, apoi cu piciorul. Eram din ce in ce mai curioasa fata de tot ceea ce ne aparea in cale. Probabil stiti ca mare parte din locuitorii orasului stau in suburbii, centrul fiind destinat cladirilor de biroruri si afaceri,  dar si zonelor turistice si culturale.

In Melbourne lumea locuieste la casa…n-am vazut blocuri (si nu ma plang deloc ). Casele lor sunt extrem de modeste si cu o arhitectura ce-ti incanta ochii. Sunt case simple, placute care iti atrag atentia fara a iesi in evidenta prin inaltime si grandoare. Am sa revin asupra acestui subiect intr-o postare viitoare.

Azi vreau sa ma opresc asupra Eureka Tower, Skydeck 88 – un loc de unde poti admira frumusetea orasului de la inaltime. Si asa cum deja ati ghicit este vorba de ametitoarea inaltime a etajului 88 al cladirii. Daca ajungeti in Melbourne nu trebuie  cu nici un chip sa ratati acest punct.  Promit ca in urmatoare postare sa adaug si fotografii de la inaltime Acum va las sa va delectati cu cateva imagini cu Skydeck 88 din mai multe perspective.