Daniela Iliescu

Comunicat de presă

Premiera fotografilor bucureşteni

Organizat sub patronajul Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România, primul Salon al Artiştilor Fotografi din Bucureşti  va fi vernisat miercuri, 12 ianuarie 2011, ora 18, în holul oficial al Camerei de Comerţ şi Industrie a României, Bd.  Octavian Goga nr 2, sector 3, Bucureşti.

Această primă ediţie se înscrie în suita manifestărilor artistice  ce au loc  între 11 ianuarie si 11 februarie în cadrul festivalului “Luna Fotografiei din România” în mai multe oraşe din România  şi reuneşte 21 de artişti fotografi bucureşteni. Inedit este faptul că pe simezele salonului expun deopotrivă artişti amatori alături  de fotoreporteri  cu recunoaştere internaţională sau seniori pentru care fotografia este doar o pasiune de o viaţă ălaturi de tineri care au transformat pasiunea într-o profesie aducătoare de mari satisfacţii.

Din această unitate fermecătoare în diversitatea ei a rezultat un salon amplu şi incitant unde pot fi admirate toate genurile artei fotografice, de la nud la peisaj, de la fotografia de reportaj la cea experimentală  sau de la imaginea documentară la cea din perspectivă aeriană. Ca fapt divers, în Salon vor fi expuse fotografii realizate între anii 1951 şi 2010.

Salonul Artiştilor Fotografi din Bucureşti reprezintă, înainte de toate, o premieră în viaţa artistică a  oraşului deoarece, deşi pare greu de crezut,  în Capitala României nu a existat până acum dorinţa şi voinţa de a oferi artiştilor bucureşteni un salon numai a lor unde să-şi definească talentul, originalitatea şi forţa ideilor novatoare.

Tot o premieră o reprezintă decizia conducerii AAFR de a omagia în fiecare an câte un artist fotograf consacrat care, de-a lungul vieţii sale a îmbogăţit patrimoniul artei fotografice româneşti. Astfel, la această primă ediţie a Salonului bucureştean, admiraţia noastră se îndreaptă spre domnul Daniel Badescu AFIAP cel ce în anul 1954 a devenit cel mai tânăr membru  AAF.

Vernisarea Salonului Artiştilor Fotografi din Bucureşti va avea loc în prezenţa preşedintelui AAFR, dl. Stefan Toth AFIAP.

Eugen Negrea

Directorul Salonului Artiştilor Fotografi din Bucureşti

Secretar general al Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România

In iarna lui 2009, patinand pe site-ul f64 am gasit intr-un raft, frumos aranjate, manusile de la LowePro. Descrierea continea pe scurt cateva informatii legate de materialul component (fabricate din Polyester si Lycra) si de existenta pe partea interioara a palmei a unor puncte din material cauciucat care asigura aderenta in manevrarea aparatului foto. Ultimul argument este si cel care m-a convins ca trebuie sa le incerc, trecandu-le astfel pe lista mea de “must-have”. Zis si facut, insa fiind in plin sezon, produsul era indisponibil. Le-am luat insa in vara, prin iulie cand stocul nu era amenintat de doritori, chiar inainte de a pleca in vacanta din Australia. Acolo am ajuns undeva in mijlocul iernii. Desigur, fara zapada si temperaturi sub 0 grade…

Zilele acestea am incercat manusile in plin avant al fulgilor de nea, care intr-un joc ametitor coboara neincetat peste Maramures. Dansul lor a cuprins intregul vazduh, colorand cu alb imaculat casele, ulitele si orice trecator grabit si infrigurat care se aventureaza pe afara. Deoarece am avut bucuria de a revedea parada costumelor populare si a datinilor de iarna care a avut loc pe 27 decembrie in Sighetu Marmatiei, am facut testul manusilor. Afara ningea fara oprire (acum deja sunt 5 zile de cand ninge, ninge, ninge), iar frigul isi facea si el simtita prezenta. Trebuie sa recunosc: manusile mi-au prins tare bine! Nu neaparat pentru a-mi proteja total mainile de frig, cat mai ales pentru a putea utiliza camera cu usurinta si precizie.

Daca si scopul vostru este cel din urma, vi le recomand cu mare drag!

La Skydeck 88 – cea mai inalta cladire din Melbourne ajungi usor, cotind pe cateva stradute din apropierea raului Yarra care strabate orasul si lasa loc de plimbare turistilor ce vor sa admire privelistea Melbourne-ului din vaporasele acostate din loc in loc. Liftul care te duce in varful cladirii urca lin cele 88 de etaje in 10 secunde – de necrezut Odata ajuns in varf, cu nerabdarea si curiozitatea  turistului care abia asteapta sa vada ce priveliste ii rezerva asemenea inaltimi, iti doresti ca minutele sa treaca cat mai incet, iar camera foto sa declanseze la fiecare imagine ce ti se intipareste pe retina, la fiecare emotie resimtita.

Ajuns acolo privesti cu nesat in zare, incercand sa cuprinzi dintr-o singura privire freamatul orasului, circulatia frenetica si vanzoleala trecatorilor. O lume intreaga se afla la picioarele tale: cladirile inalte iti par acum mici pitici raspanditi in intregul oras, corabiile si vaporasele ce pleaca pe mare ori stau ancorate in golf sunt parca niste origami, iar masinile si camioanele ce strabat orasul par desprinse dintr-un joc de indemanare pentru copii.  De sus, incercam sa recunosc  locurile pe care deja le vizitasem, dar si pe cele in care inca nu ajunsesem inca.  O senzatie uimitoare!

Cand am aflat ca voi ajunge sa vizitez Melbourne primul meu gand firesc a fost: wow, chiar am sa ajung la antipozi? In tara cangurilor?    Asadar aveam sa vad al doilea mare oras din Australia. Fiind capitala statului Victoria, trebuia sa fie la fel de impresionant pe cat citisem! Dar despre arhitectura victoriana si cea contemporana, dspre vasta retea de tramvai, parcurile si gradinile in stil victorian, curand…  Cel mai util trebuie sa recunosc ca mi-a fost  ghidul turistic. Am inceput sa imi planific punct cu punct locurile in care voiam sa ajung, bifand pe rand ceea ce mi se parea important, interesant, atractiv.

Apoi a venit si ziua plecarii: un zbor luuung de 30 de ore, cu doua escale de cate doua ore si jumatate la Londra si la Hong Kong. Un zbor in care am reusit sa adorm o jumatate de ora! In rest: curiozitate, emotii, oboseala, diferenta de fus orar, zgomot, vanzoleala, ora mesei, etc.  Am plecat in plina luna de vara din Romania (iulie) si am ajuns in Australia in iarna. Nu, la Melbourne nu era zapada! Iarna australiana imbracase vestmintele unei toamne tarzii de pe la noi: frig dimineata si seara, ploaie din cand in cand, insa la pranz un soare auriu si o adiere de vant placuta iti gadila tamplele. 

Am ajuns in Melbourne la o ora tarzie in noapte, ne-am cazat si timp de 12 ore am intrat in lumea viselor. Apoi, cu ochii inca mijiti de somn si ora de pranz melbournian, am luat-o agale prin oras: mai intai cu tramvaiul, apoi cu piciorul. Eram din ce in ce mai curioasa fata de tot ceea ce ne aparea in cale. Probabil stiti ca mare parte din locuitorii orasului stau in suburbii, centrul fiind destinat cladirilor de biroruri si afaceri,  dar si zonelor turistice si culturale.

In Melbourne lumea locuieste la casa…n-am vazut blocuri (si nu ma plang deloc ). Casele lor sunt extrem de modeste si cu o arhitectura ce-ti incanta ochii. Sunt case simple, placute care iti atrag atentia fara a iesi in evidenta prin inaltime si grandoare. Am sa revin asupra acestui subiect intr-o postare viitoare.

Azi vreau sa ma opresc asupra Eureka Tower, Skydeck 88 – un loc de unde poti admira frumusetea orasului de la inaltime. Si asa cum deja ati ghicit este vorba de ametitoarea inaltime a etajului 88 al cladirii. Daca ajungeti in Melbourne nu trebuie  cu nici un chip sa ratati acest punct.  Promit ca in urmatoare postare sa adaug si fotografii de la inaltime Acum va las sa va delectati cu cateva imagini cu Skydeck 88 din mai multe perspective.

In seara de mai in care am ajuns la Complexul turistic Monterai era o racoare destul de patrunzatoare care se strecura usor prin perdeaua serii ce se asternea. Am descoperit acolo un loc minunat aflat in mijlocul naturii, unde aerul curat de munte si privelistea din imprejurimi iti creea de indata senzatia de libertate, liniste si relaxare.  Locul acesta este situat la aproximativ 12 km de Brasov pe drumul spre Poina Brasov.
Dupa o zi in care ploaia pusese stapanire cu totul pe oras si cu atat mai mult in Poiana Soarelui, aflata mai la inaltime, seara nu se arata nici ea mai blanda…Insa noaptea a trecut linistita, iar a doua zi dis de dimineata un soare stralucitor le zambea cu gura pana la urechi tuturor celor care se trezisera.  Asa am aflat ca soarele castigase detasat pariul cu ploaia.

Este cu siguranta un loc pe care vi-l recomand cu drag.